O imbratisare colectiva

Am asistat joi la o lectie de iubire si de iertare data de copii. Ce frumoasa ar fi lumea daca am sti sa iertam atat de usor cum o fac ei. Sa va povestesc de la inceput .....

Am hotarat ca ar fi cazul sa facem o discutie despre prima luna de scoala si sa ne aducem aminte numele fiecarui copil din clasa, sa stim mai multe despre fiecare sa ne cerem scuze unii altora daca am gresit pentru a putea porni la drum mai departe. Fiecare elev a avut ocazia sa fie rasplatit pentru purtarea sa fata de ceilalti colegi prin aplauze, daca s-a purtat frumos si prin tacere daca i-a suparat cu ceva. Copiii si-au aplaudat furtunos fiecare coleg pe care l-am numit. Pentru o fetita numai trei copii au aplaudat restul hotarand sa nu aplaude. Stiam ca fetita isi suparase colegii dar nu credeam ca ei vor fi atat de corecti in acordarea aplauzelor. Constientizand ca a gresit grav, fetita a inceput sa planga. Aici am intervenit, desi nu eram pregatita pentru un asemenea moment, cerand colegilor scuze pentru comportamentul fetitei si explicandu-le ca ea plange pentru ca ii pare rau, destainuindu-le ca mamica ei fiind in spital pentru ea a fost foarte grea aceasta perioada. Un baietel mai exigent a spus: "Nu exista scuze pentru violenta!" I-am explicat ca unii oamnei au atata nevoie de dragostea noastra si in acelasi timp nu stiu cum sa o ceara incat pentru a atrage atentia asupra lor fac si lucruri nepermise. Apoi am "aruncat la cos" toate supararile noastre facand gheme imaginare de suparari trecute si aruncandu-le in directia cosului de gunoi al clasei , inclusiv supararile pe fetita respectiva. Am hotarat impreuna ca ar fi frumos sa ne imbratisam si sa ne multumim unii altora pentru ca am reusit sa trecem cu succes de prima luna de scoala. Am observat cu uimire cum copiii simteau nevoia sa vina catre fetita care plangea si sa o consoleze. In mai putin de zece secunde in jurul ei se stransese toata clasa care acum ii spunea cuvinte frumoase si in ochisorii ei se aprinsese luminita sperantei, bucuria ca fusese iertata.
Cantam impreuna cantecelul "Daca vesel se traieste " si copiii isi imbratisau colega cu atata dragoste bucurandu-se de acest moment cum numai ei stiu sa o faca. Nu am reusit sa imortalizez clipa intr-o fotografie, in schimb am adaugat-o alaturi de alte asemenea clipe emotionante in galeria sufletului meu. O imagine a bunatatii umane , a compasiunii si dorintei de a ierta - o lectie de iubire data de copii.